CANONÍ,canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
CANONÍ,canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
canoní, vb. tranz. – A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: „… că numai noaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic” (Bilțiu 1999: 224). – Din canon „chin, suferință; pedeapsă” (< sl. kanonu).
canoní(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonésc, imperf. 3 sg. canoneá; conj. prez. 3 să canoneáscă
canonì v. 1. a da un canon sau pedeapsă bisericească; 2.fig. a se chinui: destul s’a canonit, săracul!
CANONÍ,canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. — Din canon.
canoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonésc, imperf. 3 sg. canoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. canoneáscă
