CÁNDELĂ,candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.
CÁNDELĂs.f. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela)
CÁNDELĂs.f. Unitate internațională pentru măsurarea intensității fluxului luminos, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui centimetru pătrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela].
cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ.
CANDELA, Felix (1910-1997), arhitect spaniol. Inovații în folosirea betonului, permițînd soluții îndrăznețe în construcția acoperișurilor (Universitatea și Biserica Santa Maria Miraculosa din Madrid).
CANDELĂ2 (‹ fr.) s. f. Unitate de măsură pentru intensitatea luminoasă (simbol: cd), egală cu intensitatea luminoasă emisă pe o anumită direcție, la temperatura de solificare a platinei și la presiunea atmosferică normală, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m2, perpendiculară pe direcția respectivă.
CÁNDELĂ,candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanŭdilo).
cándelă f., pl. e (vsl. kanŭdilo, sîrb. kándilo, d. ngr. kandíli și -íla [scris -ntil-], candelă, d. lat. candéla, lumînare: rus. kandilo, turc. kandil. V. candid). Lampă mică cu undelemn [!] care se aprinde pe la icoane și morminte. V. veĭeză.
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
candelă f. 1. vas de argint, cu baiere de acelaș metal, în care se pune o lămpiță cu untdelemn, spre a arde dinaintea icoanelor sau pe morminte; 2.fig. făclie: stinge sfânta candelă a sperării EM. [Serb. KANDILO].
CÁNDELĂ,candele, s. f. 1. Lampă mică cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității luminoase. 3. Stâlp rotund de lemn, folosit pentru susținerea centrului unei bolți de tunel. — Din sl. kanŭdilo, ngr. kandila, (2) fr. candela.
CÁNDELĂ ~ef. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susțină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
