CANARÁ,canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
CANARÁ,canarale s. f. Vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.
canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
CANARÁ,canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara.
canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.
canará (rar) s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále, art. canarálele
canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].
Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.
CANARÁ,canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). — Din bg. kanara.
canará s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále
