CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.
CÁMBIUs. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)
CÁMBIUs.n. v. cambium.
CÁMBIU (< fr. {i}) s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.
cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.
cámbiu [biu pron. byu] s. n., art. cámbiul
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] — Din germ. Kambium, fr. cambium.
CÁMBIUn. Țesut vegetal tânăr care asigură creșterea, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii plantelor. /<fr. cambium, germ. Kambium
