CALOMNÍE,calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.
CALOMNÍEs. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)
CALOMNÍEs.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].
CALOMNÍE,calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).
calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare.
calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile
calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva.
CALOMNÍE,calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. — Din fr. calomnie, lat. calumnia.
CALOMNÍE ~if. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. [Art. calomnia; G.-D. calomniei; Sil. -ni-e] /<lat. calumnia, fr. calomnie
calomníe s. f., art. calomnía, g.-d. art. calomníei; pl. calomníi, art. calomníile
