CALM, -Ă,calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.
CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)
CALMs.n.1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vântului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. // adj.1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].
CALM1 s. n. 1. Stare de liniște deplină. ♦ Fig. Pace sufletească, lipsă de frământări. 2. Stăpânire de sine, sânge rece. – Fr. calme.
CALM2, -Ă,calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ Fig. (Despre viața omului) Care are o desfășurare liniștită. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.
calm, -ă adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, liniștit: om calm, mare calmă. S. n., pl. urĭ (fr. calme, d. it. calma). Liniște (în natură orĭ în suflet): calmu apelor, a-țĭ păstra calmu.
calm1 adj. m., pl. calmi; f. cálmă, pl. cálme
calm2 s. n., (stări atmosferice) pl. cálmuri
calm a. liniștit. ║ n. încetare totală a vântului, liniște.
CALM, -Ă,calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. ◊ Calm ecuatorial = zonă situată între limitele ecuatoriale ale alizeelor, cu presiune atmosferică scăzută, temperaturi constante și precipitații zilnice sub formă de averse. Calm tropical = zonă cu presiune atmosferică ridicată, aflată în partea centrală a brâurilor anticiclonice subtropicale. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact. ♦ Pace sufletească. — Din fr. calme.
CALM1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitație; care se află în stare de liniște deplină. 2) (despre persoane) Care își stăpânește sentimentele și acțiunile; stăpân pe sine. 3) (despre sentimente și manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire. /<fr. calme
CALM2n. 1) Lipsă de agitație în natură; stare de liniște în atmosferă. 2) Lipsă de nervozitate; stăpânire de sine; sânge rece. /<fr. calme
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.)2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.)3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.)4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.)5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.)8. s. v. liniște.9. adj. v. liniștit. 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.)11. adj. v. ușor.
