Ce înseamnă “caiafă”?

“caiafă” în DEX

  • CAIÁFĂ, caiafe, s. f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul (purtându-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n. pr. Caiafa.
  • caiáfă (caiáfe), s. m.1. Ipocrit, fățarnic. – 2. (Arg.) Agent de poliție. De la Caifas, în rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178).
  • caiafă, caiafe s. f. 1. (om) fățarnic / ipocrit. 2. (intl.) informator. 3. (intl.) hoț cu vechime / cu experiență.

“caiafă” în Dicționarul de Argou

  • caiafă, caiafe s. f. 1. (om) fățarnic / ipocrit. 2. (intl.) informator. 3. (intl.) hoț cu vechime / cu experiență.

“caiafă” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Arhiereu si ginere al arhiereului Ana. A fost pus arhiereu in anul 18 d.Hr, de Valerius Gratus,si a fost destituit de Vitelius, in anul 36 d.Hr.
    In vremea lui si-au inceput activitatea Ioan Botezatorul si Iisus Hristos. Potrivit evangheliei, Hristos a fost trimis la judecata mai intai in fata lui Ana si dupa aceea in fata
    lui Caiafa, care L-a judecat si a atatat poporul sa-I ceara moartea, de unde expresia: "A purta pe cineva de la Ana la Caiafa". El i-a mituit pe ostasii care strajuiau mormantul lui Iisus sa minta ca ucenicii Sai i-au furat trupul si a arestat multi dintre apostoli.