Ce înseamnă “cĭobotă”?

“cĭobotă” în DEX

  • cĭobótă f., pl. e (rut. čóbit, gen. čóbota; rus. čëboty, cĭobote de marochin, d. tăt. čabata, care vine d. pers. [de unde și turc.] čabatan, cĭobote marĭ; it. ciabatta, încălțăminte uzată, pv. sabata, fr. savate, picard chavate, sp. zapata). Mold. Cizmă, încălțămînt care acopere [!] picĭoru pînă la genunchĭ. Fig. Iron. Om igno-rant [!], tureatcă. (Pînă pe la 1848, maĭ toțĭ băr-bațiĭ [!] purtaŭ cĭobote. Azĭ poartă maĭ mult țăraniĭ, jidaniĭ bătrînĭ, soldațiĭ călărĭ și maĭ rar ceĭ pe jos. În Ungaria și părțile ve-cine [!] eĭ, poartă și țărancele. Orășeniĭ poartă ghete, pe care le vîră în galoșĭ cînd e noroĭ și în șoșonĭ cînd e zăpadă saŭ numaĭ ger). În Mold. nord. cibotă și cĭubótă. În Munt. cĭoboată, cizmă saŭ gheată grosolană.
  • ciobotă f. Mold. cismă: ciobote de piele groasă. [Rus. ČOBOTŬ].
  • CIOBÓTĂ s. f. v. ciubotă.