Ce înseamnă “căutare”?

“căutare” în DEX

  • CĂUTÁRE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; p. restr. tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = (despre oameni) a se bucura de considerație; (despre mărfuri) a fi solicitat. [Pr.: că-u-. Var.: (pop.) cătáre s. f.] – V. căuta.
  • CĂUTÁRE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; (prin restricție) tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = a se bucura de considerație. [Var.: (pop.) cătáre s. f.]
  • căutáre f. Acțiunea de a căuta. Preț, considerațiune: marfă cu căutare. Vechĭ. Revistă (inspecțiune) militară. V. vileag.

“căutare” în Dicționar Român - Englez

  • demand
  • hunt
  • search

“căutare” în Dicționarul Român - Francez

  • echerche

“căutare” în Dicționarul Român - German

  • suche

Care este sinonimul cuvântului “căutare”?

  • CĂUTÁRE s. 1. cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit. (Termină cu ~!) 2. cerere. (~ de marfă.) 3. preț. (O marfă care are ~.) 4. afectare, artificialitate, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ în stilul cuiva.)