Ce înseamnă “cărturar”?

“cărturar” în DEX

  • CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários.
  • cărturár (cărturári), s. m. – Învățat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăți, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuși, semantismul este dificil și, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărți „cărți de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gîndgînduri,îngîndurat, timptimpuritimpuriu etc. V. și înfășura, înhăinura.Der. cărturăreasă, s. f. (femeie care ghicește în cărți); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s. f. (înțelepciune).
  • CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit. – Ngr. hartularios.

Care este antonimul cuvântului “cărturar”?

  • Cărturar ≠ necărturar

Care este sinonimul cuvântului “cărturar”?

  • CĂRTURÁR s. v. învățat.

“cărturar” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Persoana care la evrei se ocupa cu studiul legii lui Moise. Se mai numea si invator de lege (Lc. V, 17). Carturarii sunt amintiti uneori si cu numele de farisei.