Ce înseamnă “căntălui”?

“căntălui” în DEX

  • căntăluí, căntăluiesc, vb. tranz. – A cântări, a măsura: „Câte doruri le-am dorit / Tăte le-am căntăluit. / Numai doru mândruții / Nu-l mai pot căntălui” (Calendar 1980: 65). – Din cantă.