CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. – V. cânta.
cântát, -ă, adj. – Bocit, plâns: „Și cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat” (Calendar 1980: 114). – Din a (se) cânta „a boci„.
cântát s. n.
cântat n. cântare, în special a cocoșului și a insectelor.
CÂNTÁT s. n. Faptul de a cânta. ♦ Sunet caracteristic (plăcut) scos de unele păsări și insecte. ◊ Expr. La (sau pe la, spre) cântatul cocoșilor = (pe) la miezul nopții sau în zorii zilei. — V. cânta.
CÂNTÁTn. (mai ales despre păsări) v.CÂNTEC. ◊ La (sau pe la, spre) ~ul cocoșilor pe la miezul nopții sau în zorii zilei. /v. a cânta
