Ce înseamnă “cântar”?

“cântar” în DEX

  • CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar.
  • CÁNTAR s.n. Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte. ♦ Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. [Pl. -re, var. cantharos s.n. / < fr. canthare < lat. cantharus, gr. kantharos].
  • CÁNTAR s. n. 1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos)

“cântar” în Dicționar Român - Englez

  • balance
  • scale

“cântar” în Dicționarul Român - Francez

  • alance

“cântar” în Dicționarul de Argou

  • cântar, cântare s. n. aparatul genital bârbătesc (cu penisul erect plasat între testicule).

Care este sinonimul cuvântului “cântar”?

  • CÂNTÁR s. 1. balanță, (pop.) cumpănă, (reg., mai ales în Munt. și Olt.) terezie, (prin Transilv.) șlag, (înv.) staderă.(~ pentru stabilirea greutății unei mărfi.) 2. (n. pr.; art.) v. Balanța. 3. cântărire, cântărit, (pop.) cântăreală. (L-a înșelat la ~.)
  • CÂNTÁR s. v. basculă, crucea dinainte, decimal, zecimal.
  • CÂNTARUL-PIÉTRELOR s. v. buhai, coinac.

Ce înseamnă când visezi “cântar”?

  • complexitate, vrei sa fii altceva decat ceea ce esti, lipsa pretuirii de sine, chibzuinta