Ce înseamnă “câine”?

“câine” în DEX

  • CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). ◊ Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.
  • cấine s. m., pl. câini
  • câine m. 1. animal domestic din familia carnivorelor digitigrade; 2. fig. (termen de dispreț) om rău (câinele fiind considerat ca tipul răutății): câinele de tată-său Pop.; 3. porecla ce Turcii dau creștinilor: om far'de-lege, un câine creștin Bot.; 4. nume a două constelațiuni; 5. Mold. (sens tehnic) masă de tras doage; 6. nume de animale: câine tătăresc, numele bucovinean al nagâțului (pe care Tătarii l’ar fi dresat spre a descoperi pe Românii ascunși); [Mold. câne= lat. CANEM; sensul 5 face aluziune la imaginea animalului culcat pe labele sale] ║ adv. câine-câinește, cu mare greutate: a o duce câine-câinește.

“câine” în Dicționar Român - Englez

  • dog

“câine” în Dicționarul Român - Francez

  • chien

Care este sinonimul cuvântului “câine”?

  • CÂINE-TĂTĂRÉSC s. v. nagâț.
  • LIMBA-CÂINELUI s. v. arăriel.
  • SALATA-CÂINELUI s. v. zgrăbunțică.

Ce înseamnă când visezi “câine”?

  • cauti un prieten loial si adevarat, ti se pare ca in jurul tau sunt numai prietenii false, esti sensibil chiar daca nu vrei sa pari dar reusesti sa te mobilizezi si sa faci fata oricaror probleme ce iti apar in cale, posibila veste buna de la un prieten sau ajutor intr-o situatie ; care latra - cineva se va supara pe tine sau iti vei provoca o suparare

“câine” în Dicționarul Religios Ortodox

  • In Sfanta Scriptura, acest cuvant a fost folosit pentru oamenii care traiau in necuratie si nelegiuiri. Potrivit conceptiei evreilor, cel care nu accepta legea mozaica era socotit spurcat, ca si cainele care mananca toate necuratiile, chiar si varsatura lui.Pentru ei toate neamurile pagane erau "caini".