Ce înseamnă “burcă”?

“burcă” în DEX

• BÚRCĂ¹, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.
• BÚRCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.
• búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim's Tartrs, Londra, 1823).
• búrcă (búrci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă).
• BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Ucr. burka.
• 1) búrcă f., pl. ĭ (rus. pol. burka). Mold. Trans. Tihoarcă. V. sarică.
• 2) búrcă V. bulcă.
• búrcă (reg.) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci
• burcă f. Mold. cojoc mare și lățos, sarică ciobănească: într’o burcă învelit AL. [Rus. BURKA].
• BÚRCĂ¹, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). — Din ucr. burka.
• BURCĂ², burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. — Et. nec.
• BÚRCĂ ~ci f. 1) Manta bărbătească de postav, lungă și largă. 2) Cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka
• búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci