Ce înseamnă “buntuzi”?

“buntuzi” în DEX

  • buntuzí, buntuzésc, vb. IV (reg.) a desface, a risipi, a strica.
  • buntuzí, buntuzesc, (buntuzui, bontozui), vb. tranz., refl. – 1. A deranja (în Sat Șugatag și în satele rom. din dreapta Tisei). 2. A împrăștia. 3. (refl.) A se supăra, a se mâhni, a se întrista. În expr. a sta buntuzit = a sta supărat. „Când cu apa o sosit / Oile s-o buntuzât” (Lenghel 1985: 212). – Din magh. bontzolni (DA cf. DER).