Ce înseamnă “bunt”?

“bunt” în DEX

  • BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.
  • bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.
  • BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt.

“bunt” în Dicționarul Englez - Român

  • aza a vergii
  • ghiont
    a inghionti
  • malura (tilletia tritici)

“bunt” în Dicționarul German - Român

  • pestrit,multicolo
  • pestrit
  • variat