Ce înseamnă “bun-simț”?

“bun-simț” în DEX

  • BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.
  • bun-símț (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. búnul-símț (dar: bunul său simț), g.-d. art. búnului-símț
  • bun-símț s. n., art. búnul-símț, g.-d. art. búnului-símț