Ce înseamnă “bunăvoie”?

“bunăvoie” în DEX

  • BUNĂVÓIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
  • búnăvóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
  • bunăvóie (de ~) loc. adv.