Ce înseamnă “bunătate”?

“bunătate” în DEX

  • BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.
  • bunătáte (bunătắți), s. f.1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade.Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun).
  • bunătáte s. f., g.-d. art. bunătắții; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătắți

“bunătate” în Dicționar Român - Englez

  • benignity
  • goodness
  • humanity

“bunătate” în Dicționarul Român - Francez

  • onte

“bunătate” în Dicționarul Român - German

  • güte
  • herzensgüte

Care este antonimul cuvântului “bunătate”?

  • Bunătate ≠ răutate

Care este sinonimul cuvântului “bunătate”?

  • BUNĂTÁTE s. 1. v. blândețe. 2. v. amabilitate.