Ce înseamnă “bună-cuviință”?

“bună-cuviință” în DEX

  • búnă-cuviínță (politețe) (-vi-in-) s. f., art. búna-cuviínță (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. búnei-cuviínțe
  • BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.
  • búnă-cuviínță s. f. (sil. -vi-in-), art. buna-cuviínță, g.-d. art. búnei-cuviínțe

“bună-cuviință” în Dicționar Român - Englez

  • decorum
    propriety
    good manners/breeding
  • propriety

“bună-cuviință” în Dicționarul Român - Francez

  • ienseance

Care este antonimul cuvântului “bună-cuviință”?

  • Bună-cuviință ≠ obrăznicie

Care este sinonimul cuvântului “bună-cuviință”?

  • BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. decență, jenă, maniere (pl.), pudoare, rușine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Lipsit de ~.)