Ce înseamnă “buimăcire”?

“buimăcire” în DEX

  • BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
  • BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci.
  • buimăcíre s. f., g.-d. art. buimăcírii; pl. buimăcíri

Care este antonimul cuvântului “buimăcire”?

  • Buimăcire ≠ dezmeticire

Care este sinonimul cuvântului “buimăcire”?

  • BUIMĂCÍRE s. 1. năucire, zăpăcire. (~ cuiva.) 2. v. buimăceală.