Ce înseamnă “buimăceală”?

“buimăceală” în DEX

  • BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.
  • BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.
  • buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.

Care este sinonimul cuvântului “buimăceală”?

  • BUIMĂCEÁLĂ s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)