BUDDHA (sanscrită „iluminat”) 1. (În budism) Ființă care, suprimînd toate dorințele, se ridică la cunoașterea perfectă a adevărului și se eliberează de orice acțiune în vederea atingerii scopului ultim al existenței, nirvana. 2. Nume desemnînd întemeietorul tradițional al budismului, Siddhartha Gautama, înțelept al tribului Sakya (Sakya muni), după ce a ajuns la „iluminare”. Și-a predicat doctrina la Benares și în SE Indiei.
Asupra personalitatii sale circula doua versiuni. Una mentioneaza ca Buddha ar fi trait 80 de ani, ca ar fi murit cu 15-20 de ani inainte de nasterea lui Socrate, alta ca Buddha este un mit, o fiinta imaginara.
Fiinta care, suprimand toate dorintele omului, se ridica la cunoasterea perfecta a adevarului si se elibereaza de orice actiune in vederea atingerii scopului ultim al existentei: nirvana. Nume dat legendarului Siddhartha Gautama (563-483 i. Hr.), intemeietorul traditional al budismului.
