Ce înseamnă “buciuma”?

“buciuma” în DEX

  • BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.
  • BUCIUMÁ1 vb. I. v. bușuma.
  • buciuma, bucium v. t. a linguși; a se purta slugarnic.

“buciuma” în Dicționarul de Argou

  • buciuma, bucium v. t. a linguși; a se purta slugarnic.