BREZĂTÚRĂ,brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.
BREZĂTÚRĂ,brezături, s. f. (Rar) Pată albă pe fruntea vitelor. ♦ Pată pe pereții caselor formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Din breza + suf. -(ă)tură.
brezătúră (rar) s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri
BREZĂTÚRĂ,brezături, s. f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereții caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. — Breza + suf. -ătură.
BREZĂTÚRĂ ~if. rar 1) Pată albă pe care unele animale (vaci, cai) o au pe frunte. 2) Pată de pe pereții unei case, formată din lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de a vărui; cârpitură. /a breza + suf. ~tură
brezătúră s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri
