Ce înseamnă “branciog”?

“branciog” în DEX

  • BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
  • BRANCIÓG, brancioguri, s. n. (Reg.) Pământ pietros.
  • brancĭóg n., pl. urĭ. Munt. Pămînt pĭetros.