Ce înseamnă “brăcuit”?

“brăcuit” în DEX

  • BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac2; din care au rămas bracurile2. – V. brăcui.
  • BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. Care a devenit brac2; din care au rămas bracurile; stricat, răvășit. – V. brăcui.
  • brăcuit a. 1. netrebnic: printre tomuri brăcuite așezat și el un brac EM.; 2. cu copacii tăiați: păduri brăcuite.