Ce înseamnă “brîncuță”?

“brîncuță” în DEX

  • 1) brîncúță f., pl. e (d. brîncă 1). Frunza voiniculuĭ, o plantă cruciferă cu flori micĭ galbene (sisymbrium officinale).
  • 2) brîncúță f., pl. e (acomodat din germ. brunnenkresse). Măcriș de baltă (nasturtium officinale).