Ce înseamnă “brâu”?

“brâu” în DEX

  • BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri s. n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. ♦ Fâșie de țesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (II); mijloc. 3. Ornament care înconjură ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 4. Șir, lanț (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Brâuleț (2). [Var.: (pop.) brână s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.
  • brâu (cingătoare) s. n., pl. brâie / brâne
  • BRÂU, brâie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingătoare lată, de lână, de piele, de mătase etc., pe care o poartă țăranii. ◊ (Plăcinte) poale-n brâu = plăcinte făcute din bucăți pătrate de aluat, la care colțurile se întorc peste umplutura de brânză. ◊ Expr. A sta cu mâinile în brâu = a nu face nimic. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoții ca semn al unui grad ierarhic; cingătoare la fel cu odăjdiile purtată în timpul slujbei de preoți și arhierei. 2. Partea corpului pe care o încinge brâul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau în relief care înconjură ușile și ferestrele sau încinge un zid; p. ext. dungă. ♦ Fâșie de teren acoperită cu iarbă care străbate un perete de stâncă. 4. Șir, lanț. Brâul munților. II. (Cor.) Brâuleț (2).Comp. alb. bres, brezi.

“brâu” în Dicționar Român - Englez

  • belt
  • cordon

“brâu” în Dicționarul Român - Francez

  • ceinture

“brâu” în Dicționarul Român - German

  • gürtel

Care este sinonimul cuvântului “brâu”?

  • BRÂU s. 1. cingătoare, (pop.) chingă, (înv. și reg.) taftur, (reg.) brânaci, (Ban. și Bucov.) frânghie. (Cu ~ul se strânge mijlocul.) 2. mijloc, talie. (Grâul îi venea până la ~.) 3. v. brâuleț. 4. v. dungă. 5. v. lanț.
  • BRÂUL-CÉRULUI s. v. curcubeu.
  • BRÂUL-COSÂNZÉNII s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.

“brâu” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Vesmant cu care preotul isi incinge mijlocul peste stihar si epitrahil, simbol al puterii slujitoare cu care este invrednicit, al tariei si virtutii lui, si care aminteste de stergarul cu care a fost incins Iisus Hristos cand a spalat picioarele ucenicilor la Cina cea de taina. Ornament in relief care incinge in zona de mijloc fatada unui edificiu, determinand o impartire a acesteia in doua registre.