Ce înseamnă “bont”?

“bont” în DEX

  • BONT, BOÁNTĂ, bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec.
  • BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc.
  • bont2 s. n., pl. bónturi

“bont” în Dicționar Român - Englez

  • blunt
  • blunt, edgeless, pointless
    crippled (de

Care este antonimul cuvântului “bont”?

  • Bont ≠ ascuțit

Care este sinonimul cuvântului “bont”?

  • BONT s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.