Ce înseamnă “boncăluit”?

“boncăluit” în DEX

  • BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui.
  • BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui. ♦ Răget prelung și puternic. ♦ Sunet prelung produs de bucium, de buhai2 sau de corn.
  • boncăluít s. n.

Care este sinonimul cuvântului “boncăluit”?

  • BONCĂLUÍT s. v. boncănit.