BOÉM1, -Ă,boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).
BOÉM2, -Ă,boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.
BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)
BOÉM, -Ăs.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].
BOÉM1, -Ă,boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.
BOÉM2, -Ă,boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2(1). – Fr. bohème.
boém V. bohem.
boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; adj. f., s. f. boémă, pl. boéme
BOÉM1, -Ă,boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. — Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).
BOÉM2, -Ă,boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). — Din fr. bohème.
BOÉM1 ~ă (~i, ~e)m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.
BOÉM2 ~ă (~i, ~e)și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.
boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boéme
