Ce înseamnă “blanc”?

“blanc” în DEX

  • BLANC1 s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
  • BLANC2, blancuri, s. n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.
  • BLANC2 s. n. 1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări. 3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv. (< fr. blanc)

“blanc” în Dicționar Român - Englez

  • blank

“blanc” în Dicționarul Francez - Român

  • al
  • albusul de ou
  • element de albitura

“blanc” în Dicționarul de Argou

  • blanc, s. invar. (intl.) bani.

Care este sinonimul cuvântului “blanc”?

  • BLANC s. (TIPOGR.) albitură. (~ul completează spațiile albe dintre cuvinte.)