BLAMÁ,blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.
BLAMÁvb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].
BLAMÁvb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer)
BLAMÁ,blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blâmer.
blamá(a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză
blamà v. a socoti vrednic de blam.
BLAMÁ,blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. — Din fr. blâmer.
blamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg. și pl. blameáză
