BIVALÉNT, -Ă,bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Din fr. bivalent.
BIVALÉNT, -Ăadj.1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent].
BIVALÉNT, -Ăadj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent)
BIVALÉNT, -Ă,bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent.
bivalént adj. m., pl. bivalénți; f. bivaléntă, pl. bivalénte
BIVALÉNT, -Ă,bivalenți, -te, adj. 1. Care are două roluri, două funcții. 2. (Chim.) Care are valența doi. — Din fr. bivalent.
BIVALÉNT ~tă (~ți, ~te)(despre elemente sau radicali chimici) Care are valența doi; cu valența doi. /<fr. bivallent
bivalént adj. m., pl. bivalénți; f. sg. bivaléntă, pl. bivalénte
