BIOSPEOLOGÍE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. Ia naștere ca disciplină științifică din inițiativa savantului român Emil Racoviță (1907), care-i trasează problematica și planul de lucru al cercetărilor viitoare, și se consolidează ca știință de sine stătătoare, cu obiect și metodică specifice de lucru.
BIOSPEOLOGÍE s. f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. [Pr.: bi-o-spe-o-] — Bio- + speologie. Cf. fr. b i o s p é l é o 1 o g i e.
BIOSPEOLOGÍEf. Ramură a speologiei care se ocupă cu studiul biosferei din peșteri și din apele subterane. [Sil. bi-o-spe-o-] /<fr. biospéléologie
biospeologíe s. f. (sil. bi-o-; mf. -spe-) → speologie