Ce înseamnă “binevoitor”?

“binevoitor” în DEX

  • BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor.
  • BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință față de cineva. – Din binevoi + suf. -tor.
  • binevoitór, -oáre adj. Care-ți vrea bine, voitor de bine, care arată bunăvoință. Concurs binevoitor, gratuit. – Adv. Cu bunăvoință. – Și bine-voitor.

“binevoitor” în Dicționar Român - Englez

  • benevolent
  • benignant
  • ungrudging

“binevoitor” în Dicționarul Român - Francez

  • ienveillant

“binevoitor” în Dicționarul Român - German

  • geneigt
  • gesinnt
  • gewogen

Care este antonimul cuvântului “binevoitor”?

  • Binevoitor ≠ răuvoitor, malițios

Care este sinonimul cuvântului “binevoitor”?

  • BINEVOITÓR adj., adv. 1. adj. afectuos, amabil, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~oare.) 2. adv. cordial, prietenește, prietenos. (I-a vorbit ~.) 3. adj. v. serviabil. 4. adj. compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.)