Ce înseamnă “binefacere”?

“binefacere” în DEX

  • BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. (Adesea fig.) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere).
  • BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. 1. Faptă bună, ajutor dat cuiva. 2. Folos, avantaj. – Din bine1 + facere (după lat. benefacere).
  • binefácere f. (după lat. beneficentia și fr. bienfaisance). Bine, ajutor, îndatorire: societate de binefacere, binefacerea trebuie să fie virtutea bogatuluĭ. Fig. Folos: binefacerile păciĭ.

“binefacere” în Dicționar Român - Englez

  • benefaction

“binefacere” în Dicționarul Român - Francez

  • ienfaisance

“binefacere” în Dicționarul Român - German

  • segen

Care este sinonimul cuvântului “binefacere”?

  • BINEFÁCERE s. 1. bine. (I-a făcut o mare ~.) 2. caritate, filantropie, milă. (Acte de ~.) 3. v. avantaj.