Ce înseamnă “binefăcător”?

“binefăcător” în DEX

  • BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant).
  • BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
  • binefăcătór, -oáre adj. (după lat. benefactor și fr. bienfaiteur). Care face bine, care ajută. Folositor: medicament binefăcător.

“binefăcător” în Dicționar Român - Englez

  • benefactor

“binefăcător” în Dicționarul Român - Francez

  • ienfaisant
  • ienfaiteu

“binefăcător” în Dicționarul Român - German

  • wohltäte
  • wohltuend

Care este antonimul cuvântului “binefăcător”?

  • Binefăcător ≠ răufăcător, nociv, vătămător

Care este sinonimul cuvântului “binefăcător”?

  • BINEFĂCĂTÓR adj., s. 1. adj. favorabil, prielnic, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 2. s. (înv.) blagonoseț. (El este ~ul meu.)