Ce înseamnă “binecuvântare”?

“binecuvântare” în DEX

  • BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – V. binecuvânta.
  • BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
  • binecuvântáre s. f., g.-d. art. binecuvântắrii; pl. binecuvântắri

“binecuvântare” în Dicționar Român - Englez

  • benediction
  • benefaction
  • blessing

“binecuvântare” în Dicționarul Român - Francez

  • enediction

Care este sinonimul cuvântului “binecuvântare”?

  • BINECUVÂNTÁRE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune. 2. v. preamărire.