Ce înseamnă “binețe”?

“binețe” în DEX

  • BINÉȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
  • BINÉȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].
  • binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).