BESTIÁR,bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
BESTIÁRs.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
BESTIÁRs.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.
bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári
bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre
BESTIÁR1,bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] — Din fr. bestiaire.
BESTIÁR2,bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. — Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.
BESTIÁR1 ~im. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius
BESTIÁR2 ~urin. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius
bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári
bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre
