Ce înseamnă “belea”?

“belea” în DEX

  • BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ.
  • beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu.
  • belea, belele s. f. 1. (pop.) necaz, ghinion. 2. (peior.) soție.

“belea” în Dicționarul de Argou

  • belea, belele s. f. 1. (pop.) necaz, ghinion. 2. (peior.) soție.

Care este sinonimul cuvântului “belea”?

  • BELEÁ s. v. necaz.
  • BELEÁ s. v. ciclu, menstruație, period.