Ce înseamnă “bechiu”?

“bechiu” în DEX

  • BÉCHIU subst. (Reg., în expr.) A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă. – Et. nec.
  • béchiu (reg., în expr.) s. n.
  • bechiu adv. nimic: n’am înțeles nici bechiu AL. [Ung. BÉTY, litera b].