Ce înseamnă “beatific”?

“beatific” în DEX

  • BEATÍFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique)
  • beatífic, -ă adj. (lat. beatificus). Care te face fericit.
  • beatífic a (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez.

“beatific” în Dicționarul Englez - Român

  • fericit
    bucuros