“barbută” în DEX
- BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.
-
- BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.
- barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.
- barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte
- BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.
- BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.
- bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
- barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].
- BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. — Et. nec.
- BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). — Barbă + suf. -uță.
- barbútă s. f., pl. barbúte
- bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
Care este sinonimul cuvântului “barbută”?
- BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc.
