BARBÚTĂ,barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.
BĂRBÚȚĂ,bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.
barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.
barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte
BARBÚTĂ,barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.
BĂRBÚȚĂ,bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].
BARBÚTĂ,barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. — Et. nec.
BĂRBÚȚĂ,bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). — Barbă + suf. -uță.
