Ce înseamnă “bandon”?

“bandon” în DEX

  • bandón, bandoáne, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.
  • bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

“bandon” în Dicționarul de Construcții

  • (Constr.) Bolta cu latimea relativ mica, prin care se termina capatu liber al unui portal de tunel si a carui arhivolta libera formeaza ancadramentul intrarii in tunel si realizeaza, impreuna cu timpanul si cu coronamentul, decoratia arhitectonica a intrarii tunelului;