Ce înseamnă “babilon”?

“babilon” în DEX

  • babilón (-oáne), s. n.1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat.
  • BABILON, oraș antic în Mesopotamia, în reg. cursului inferior al Eufratului. Important centru economic, politic și cultural în milen. 2-1 î. Hr. Capitală a statului cu același nume, a cunoscut perioada de înflorire sub Hammurabi (sec. 18 (î. Hr.) și Nabucodonosor II (sec. 6 î. Hr.).
  • Babilon (Vavilon) n. 1. capitala Caldeii, pe Eufrat, întemeiată de Nimrod (2640 a. Cr.), împodobită de Semiramida și dărâmată de Ciru în 538 a. Cr.; oraș celebru în antichitate pentru bogăția și luxul său, azi cu totul în ruine, de unde săpăturile au scos la lumină descoperiri prețioase; 2. fig. centru mare de corupțiune și crime: Parizul e un Babilon modern.

“babilon” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Oras antic, capitala a Mesopotamiei. Locul unde au fost dusi evreii in robie de Nabucodonosor in anul 586 i.Hr.
    In acest Babilon a predicat Sfantul Ap. Petru si tot aici a intemeiat o biserica crestina si a scris prima sa epistola Bisericilor din Asia Mica.