Ce înseamnă “babalî́c”?

“babalî́c” în DEX

  • babalî́c (babalî́ci), s. m.1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.
  • babalî́c m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.